Ultimii pastori
"Saraci munti impaduriti/ Cum ati ramas parasiti/ Saraci brazi incetinati/ Cum ati ramas suparati!" In simplitatea acestor versuri regasim marea drama nationala a disparitiei ciobaniei. Ultimii pastori isi canta cantecul de duca, turmele coboara in vaile uitarii, floarea de fan nu mai are pentru cine inflori, plaiul mioritic ramane pustiu, fara mioare, fara stane, fara glas de fluier. Vine Uniunea Europeana, vin legile noi prin care se distruge traditia, vine asa-zisa modernitate care nu-i mai permite pacurarului sa-si faca branza, urda si jintita la stana. Pastorii cei noi nu mai urca pe Cindrel, merg in campia Banatului, unde au apa curenta si electricitate la stana. Pe tacute, universul in care s-a plamadit poporul roman devine doar o simpla atractie turistica.
In acest context, apare cartea lui Dumitru Budrala si a Mariei Sterp, Ultimii pastori - o capodopera editoriala oferita publicului de Fundatia Antropologie Vizuala prin Editura Astra Museum din Sibiu (in cadrul programului "Ultimii pastori din Europa", sustinut de Ministerul Culturii, prin agenda "Sibiu - Capitala culturala a Europei 2007"). Budrala, antropolog, cunoscut artist al imaginii, regizor al unor celebre filme premiate la mari festivaluri internationale (La drum si Blestemul ariciului), se intrece pe sine atunci cand pune in pagina unele dintre cele mai frumoase fotografii de munti si pastori vazute la noi. Nascut in ceata muntelui de ianuarie, ochiul lui prinde mai ales lumina crestelor, asfintitul auriu ascuns in lana mioarelor si in cojoacele bacilor, arhitectura magica a fanului si a "mumelor" (momai din piatra) dacice. Totul este frumos in picturile fotografice ale lui Budrala, pentru ca totul este scos din "turbinca" vrajita a naturii, din cercul simplu al vietii pastoresti, din ascunzisurile tainice ale muntelui. Ne dam seama ca, odata cu ultimii pastori, ui
