Comuna Vărgata este cunoscută pentru urmele unui drum roman, pentru peisajul pitoresc care există de mai bine de 600 de ani, pentru ospitalitatea oamenilor, dar şi datorită bisericii unitariene construită în secolul al XIII-lea, monument care a rezistat năvălirilor tătare. Primarul comunei, Balogh Istvan ştie că amintirile şi vestigiile sunt bune, dar că Vărgata trăbuie să se deschidă spre lume.
* Reporter: Mediul rural înseamnă în primul rând agricultură. Cât de adevărat este acest lucru pentru Vărgata?
Balogh Istvan: Agricultura este "la pământ", ca să zic aşa. Oamenii satului în general sunt bătrâni şi fac şi ei doar ceea ce pot, cu metode destul de rudimentare. Deşi terenurile sunt bune şi se pretează la culturi diverse, dacă nu se ierbicidează şi nu se pune îngrăşământ şi în plus se lucrează cu tehnologie veche, recoltele au de suferit. La începutul anului am adus în discuţie în faţa oamenilor programele nou înfiinţate pentru ei. De la Sapard la Fermierul, dar oamenii se tem de credite, se tem de bănci. Doar două sau trei familii din comună au demarat întocmirea actelor pentru programul Fermierul. Gospodarii sunt oameni în vârstă, cu mentalităţi pe care nu pot să le depăşească.
* Rep.: Şi tinerii?
B.I.: Tinerii nu sunt mulţi. Majoritatea dintre ei, cei care sunt acasă, lucrează în două forme de panificaţie şi carmangerie din comună, plus într-o tâmplărie. Ceilalţi tineri sunt plecaţi în ţări ca Ungaria, Germania, Grecia. Sunt câte unii mai isteţi care se întorc acasă, îşi construiesc în curtea părintească sau pe terenuri noi, case şi gospodării, îşi cumpără maşini, îşi deschid câte o mică afacere. Din păcate mai sunt tineri care nu se mai întorc acasă. Unii dintre ei au devenit cetăţeni ai ţărilor în care au emigrat. Fiecare consideră până la urmă casa lui, acolo unde îi e mai bine.
* Rep.: Cei rămaşi acasă, încep să simtă că aici