La Nima Râciului oamenii povestesc despre apariţii ale unor forme luminoase pe care le poţi clasa şi interpreta doar după ce cunoşti toate datele problemei. Nelu, un localnic, mi-a povestit o întâmplare a tatălui său, decedat între timp. Acesta se afla singur, seara, în bucătărie (conie) când, la un moment dat, au început să curgă picuri de lumină de sus. Picurii aceştia de lumină au format o figură, o imagine umană. După cum ne spune Nelu, tatăl său a zis mai târziu că figura era "cam ca alea de la desene animate". Era un bărbat cu părul dat pe spate, de înălţime medie, îmbrăcat într-o haină lungă până la pământ. Arătarea vorbea, mişca din pleoape, încerca să comunice, însă nu se auzea nimic. Atunci privitorul a spus" stai, s-o chem pe nevastă-mea", a deschis uşa şi s-a apucat să-şi cheme soţia. Aceasta însă n-a crezut, zicea că bărbatu-său glumeşte. Acesta tot insista, " hai, tu, să vezi ceva, un om…". După ceva timp, entitatea a început să se dezintegreze, începând de jos în sus, până ce a dispărut cu totul.

Bineînţeles că cei ai casei n-au crezut o iotă din ceea ce omul le-a spus. Însă după cum ne spune Nelu, ceea ce a văzut mai târziu i-a schimbat părerea, şi acum este convins că ceea ce tatăl său a văzut era adevărat. Totul s-a întâmplat la 2-3 ani după revoluţie.

Lumini stranii

Tot Nelu spune că la cîţiva ani după cele de mai sus se întorcea cu Aro-ul său de la Târgu Mureş, cu încă cineva. Deodată, pe drumul de la intersecţie spre Nima a văzut o stea de culoare verde-închis, care cobora deasupra dealului unde se află mănăstirea. Steaua s-a dezintegrat, şi apoi încet-încet s-a stins. " Semăna cu luminile de semnalizare trase de pistoale, însă lumina cobora, şi iniţial era prea sus ca să fie un astfel de cartuş", ne spune Nelu.

Aceeaşi întâmplare a fost confirmată de Celina, care în seara aceea se întorcea acasă, peste deal, de la Sânm