Desi tot mai multi politicieni isi revendica dreptul de a fi tratati ca si cum ar fi un model de moralitate, de seriozitate si consecventa, scena politica romaneasca nu se poate lauda cu multe asemenea personaje. S-a spus cu insistenta despre Corneliu Coposu ca a fost un astfel de model.

Poate ca multi ar dori sa-i semene, insa le lipseste acel bun-simt care sa-i ghideze in politica si sa-i transforme in lideri demni de respect.

De la sarac cinstitul Ion Iliescu (care spune ca pentru pesedisti e un fel de Coposu, dar este asteptat la audieri de Parchetul Militar, anchetat fiind in dosarul mineriadelor) la migratorul galagios Cozmin Gusa sunt destui aceia care isi imagineaza ca daca apar des la televizor si spun tot ce le trece prin minte este destul pentru creionarea unui asemenea portret.

Ba multi se considera nedreptatiti si, pentru ca imaginea lor se degradeaza constant, indepartandu-se de modelul pe care l-au creionat in mintea lor despre ei insisi, ajung sa considere ca vinovata pentru dezastrul inregistrat in cariera lor este presa.

Numai ca ziaristii, aceia care nu se tem sa puna punctul pe "i" atunci cand releva crudul adevar, spera ca erorile, odata cunoscute, se pot indrepta. Dar nu, politicienii isi imagineaza ca sunt vanati cu dusmanie si, departe de a se gandi ce anume pot corecta pana nu e prea tarziu, persista in greseala.

Toti presedintii de pana acum au dat vina, de pilda, pe "o anumita parte a presei", indicata drept sursa necazurilor. Si ex-vicepremierul George Copos a crezut ca daca deturneaza atentia de la adevaratul motiv al demisiei sale, pozand in model de moralitate, pacaleste pe cineva.

Degeaba a spus el ca renunta la functie in semn de protest fata de neacceptarea propunerilor sale la Codul Fiscal pentru ca toata lumea stia ca in dimineata aceleiasi zile i se citisera in