Mărul este fructul care s-a aclimatizat cel mai bine pe toate continentele globului, fiind omniprezent în alimentaţia popoarelor de pretutindeni, căpătând chiar aura unui fruct care prin bogăţia de substanţe biologic active, cât şi prin conţinut echilibrat de zahăr şi acizi are darul de a menţine corpul sănătos. Valoarea alimentară a merelor este determinată de faptul că ele conţin cantităţi însemnate de zaharuri, acizi organici, substanţe pectice, săruri minerale, vitaminele C, A, B, Fe si K. Magia este dată de conţinutul 0 la sută la capitolul colesterol. Merele nu au numai importanţă profilactică, dar şi terapeutică, fiind recomandate în tratarea aterosclerozei, hipertensiunii arteriale, a colicilor hepato-biliare. Consumate în stare naturală, ca fruct proaspăt, sunt bune pentru tonifierea ficatului şi a intestinului. Mâncate seara, înainte de culcare dau un somn liniştit şi odihnitor. Pentru păstrarea unui ten curat sunt recomandate merele rase, lăsate un timp la aer până se oxidează. Culoarea brună apare sub acţiunea oxigenului din aer şi indică formarea pectinei. Astfel preparate pot ajuta în combaterea diareei, gastritei sau colicilor, erupţiilor apărute pe piele, acneei cât şi pentru cicatrizarea rănilor. Pectina mai are şi proprietatea de a reda elasticitatea ţesuturilor, în cazurile de circulaţie deficitară, pereţii rigizi şi friabili ai vaselor de sânge îşi pot recăpăta supleţea.
Din coaja uscată de mere se poate prepara un ceai calmant, care alungă febra şi aduce somnul. Spre deosebire de multe alte ceaiuri calmante, are şi un gust foarte bun. Merele coapte sunt un adjuvant preţios în tratamentul gutei şi al afecţiunilor reumatismale. Vindecă şi răguşeala. Merele fermentate de culoare brună se pot întrebuinţa zdrobite, sub formă de cataplasme, la escare şi tromboflebite, ca şi la degerături şi arsuri.
Tratamentele bunicilor noştri.
B
