Nu mai este o noutate situaţia handicapaţilor care umbreşte imaginea României în Europa. Pentru a înţelege mai bine această problemă trebuie să înţelegem mai întâi obligaţia pe care o are societatea faţă de toţi oamenii şi de a elimina orice fel de prejudecată. În România persoana cu handicap încă se confruntă cu barierele şi dezavantajele care apar în găsirea unui loc de muncă sau integrarea în societate. Cuvântul ,,handicapatţ' se opune cuvântului cetăţean. În România nu există cetăţeni cu probleme, dar în ţările europene, da.
În ţări precum Anglia, Franţa sau Germania, diferenţele dintre cetăţeni nu mai există. Aceştia pot lucra împreună cu îndatoriri identice, dar şi avantaje, pot beneficia de asistenţă de cea mai bună calitate, de condiţiile necesare unui trai normal, în funcţie de tipul de handicap.
Din păcate noi nu oferim persoanelor cu dizabilităţi condiţii care să permită depăşirea dificultăţilor lor de comunicare şi mobilitate şi care să asigure accesul la mijloacele de transport, la locuinţă, la activităţi culturale şi sociale. Este vorba de echipamente costisitoare pentru fiecare persoană cu handicap, ori la noi bani nu se găsesc decât pentru altfel de "handicapuri". În schimb, în Europa, persoanele cu nevoi speciale beneficiază de rampe de acces în clădiri şi mijloace de transport în comun, de locuri de parcare special rezervate şi chiar de o grijă în plus a autorităţilor şi semenilor.
Poate când nu o să mai vedem atâtea persoane cu handicapuri fizice sau psihice cerşindu-şi drepturile vom avea convingerea că s-a făcut ceva pentru ei. Integrarea socială şi personală sunt importante pentru cetăţeanul din vremurile noastre. Europenii au înţeles nevoile oamenilor şi fac integrarea acestora în societate mai uşoară. Poate că este nevoie să vedem şi dincolo de integrare şi să păşim spre civilizaţie.
Damiana PÂRVU
Nu mai este o
