(Foto: )
Un crampei din istoria navala a Romaniei rugineste la propriu, abandonat si uitat, intr-o portiune retrasa de cheu apartinand Portului Militar Mangalia. Este vorba despre canoniera „Eugen Stihi” construita in perioada 1916-1917 in santierul naval din portul francez Lorient, canoniera care reprezinta cea mai veche si mai longeviva nava din dotarea Marinei Militare Romane.
Canoniera a fost scoasa din serviciu in urma cu doi ani si lasata in paragina la Mangalia, in timp ce nave de lupta din aceeasi perioada care au apartinut unor state mai grijulii fata de patrimoniul lor naval au fost transformate, in marile porturi ale lumii, in exponate de muzeu si in obiective de mare atractie turistica, menite sa evoce evolutia flotelor de razboi ale diverselor tari care le-au
avut in serviciu. Istoricul canonierei „Lt. cdor.Eugen Stihi” si al celorlalte trei surate ale ei - „Cpt. Dumitrescu Constantin”, „Lt. Lepri Remus” si „Slt.
Ghiculescu Ion”- este prezentat in volumul „Noi contributii la Istoria Marinei Militare Romane” publicat in anul 2001 la Editura Munteni&Leda sub semnatura autorilor Ion Ionescu, Georgeta Boranda si Marian Mosneagu.
Potrivit lucrarii amintite, povestea celor patru canoniere incepe in anul 1919 cand, odata cu sfarsitul Primei Conflagratii Mondiale, s-a conturat tot mai mult pericolul reprezentat pentru siguranta navigatiei de mina marina, astfel ca autoritatile romane din acea vreme au decis prin intermediul Consiliului de Ministri prezidat de Alexandru Vaida Voevod sa autorizeze Ministerul de Razboi sa
achizitioneze de la statul francez patru canoniere draga mine. Acestea au primit initial denumirile de A, B, C si D, insa la intrarea in serviciul Diviziei de Mare a Marinei Militare Romane la data de 15 ianuarie 1920, ele au fost botezate cu numele unor eroi marinari romani din timpul Pr
