Pentru ca Uniunea Europeana este mai mult decit o confederatie de state, dar cu siguranta nu este un stat federal, va propun sa aruncam o privire asupra structurilor sale interne, de decizie si actiune. Ea este o entitate noua, istoriceste unica. Sistemul sau politic este intr-o evolutie continua inca de la infiintarea sa, acum aproape 50 de ani si se bazeaza pe mai multe tratate, incepind cu cele de la Paris si Roma, continuind cu Maastrich, Amsterdam si Nisa. Conform acestor Tratate, fiecare purtind numele locului in care a fost adoptat, statele membre isi deleaga unele dintre atributiile suveranitatii lor catre institutiile comunitare europene, si care, in final, vor reprezenta nu numai interesele nationale, cit mai mult, interesul colectiv european. Aceste tratate de baza, sunt denumite si legislatie primara. Din litera si spiritul lor deriva, ceea ce se numeste “legislatie secundara”, si anume directive, regulamente, reguli si recomandari. Acestea sunt cele care au un impact direct asupra vietilor de fiecare zi ale cetatenilor Uniunii Europene. Iar institutiile care pot lua asemenea decizii sunt in numar de trei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentind statele membre), Parlamentul European (reprezentind cetatenii) si Comisia Europeana (un corp politic independent care reprezinta, in abstract si in concret, interesele colective europene). Acest triunghi institutional poate functiona numai daca cele trei institutii lucreaza impreuna, alaturi, bazindu-se una pe cealalta. Rolul de lider informal al Consiliului este jucat in prezent de Inaltul Reprezentant pentru Politica externa si de securitate comuna, care ocupa in acelasi timp si postul de Secretar General al Consiliului, cunoscut si ca “Mr Europe”, Javier Solana, iar presedintele Parlamentului European a fost ales, incepind cu anul 2004, Josep Borell Fontelles. Unul dintre scopurile initiale ale crearii UE a fo