In decembrie 1989, abia ieseau din adolescenta. Tineretea le-ar fi dat dreptul sa nu tarasca dupa ei imaginea ranilor indurate de parintii lor, sa intre intr-o alta epoca lepadati, asemenea multora, de obsesia istoriei. Cu toate acestea, si Catalin Mitulescu, si Corneliu Porumboiu au ales, pentru debutul in lungmetraj, subiecte al caror fundal este revolutia. Ante si post decembrie 1989.

Talentul le-ar fi sustinut oricare alta optiune. Anvergura succeselor anterioare - unul: Palme d’Or pentru scurtmetraj, altul Premiul Cin?fondation, la Cannes - le-ar fi justificat libertatea de a-si arunca ochii oriunde in jur, chiar si dincolo de zare.

Cu toate acestea, tinta lor a fost una si aceeasi: intrebarile nedeslusite in adolescenta, raspunsurile de atatea ori distorsionate oferite mai tarziu de altii. Nu poate fi o intamplare ca doi dintre cei mai inzestrati cineasti ai generatiei lor s-au intalnit, acum, pe acelasi teren tematic.

Optiunea lor poate si ar trebui, de fapt, sa descumpaneasca pe cei tentati sa judece din goana trenului o generatie pragmatica, perceputa ca una care a intors cu voiosie spatele istoriei, de pe urma careia nu ar mai putea avea beneficii.

Dupa cum ar trebui sa proiecteze intr-o alta lumina noul val al cineastilor care, iata, se pare ca sunt departe de a se impaca, in indiferenta, cu hegeliana „viclenie a istoriei”. Pelicule despre revolutie s-au mai facut. In primii de dupa ’89 zburau teroristii pe ecrane, in camesoaiele lor negre, precum liliecii.

Solutia cea mai facila era, atunci, sa produci oportuniste „filme de actiune inspirate din actualitate”, in vechea, nezdruncinata noastra traditie.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii al lui Mitulescu, A fost sau n-a fost (12:08, East of Bucharest) al lui Porumboiu sunt purtate nu numai de un impuls de respingere a minciunii, a bajbai