Exista vreo legatura intre cazurile matusa Tamara, spagile de un miliard pentru un post ministerial si o mita de 80 de lei la o judecatorie din provincie? Exista. Legatura e societatea romaneasca si zicala aceea cu pestele care se impute de la cap. In fata marii coruptii stam si ne uitam ca la circ (atunci cand ziarele scriu despre ea).
Marii rechini sunt votati pentru parlament si priviti cu respectul cuvenit vedetelor din jurnalele de stiri. Miliardul primit spaga e greu de vizualizat. Sunt prea multe zerouri.
Toata lumea stie insa ce inseamna 80 de lei, toata lumea a indesat intr-un plic, intr-un dosar, intr-un buzunar, o suma comparabila, in ideea ca, desigur, altfel nu se putea.
Cazul "Paduraru" este, asadar, un caz banal intr-o Romanie etern fascinanta. Un om simplu merge la judecatorie si cere un act de rutina - constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren. Apoi, scena obisnuita: judecatorul cere si el o spaga, acolo. "Tu nu pricepi ca ti-am dat o sentinta favorabila? Nu realizezi ca nu a fost usor? Tu nu dai nimic?"
Intamplarea a devenit extraordinara in momentul in care nea Titi Paduraru, omul cu caciula in mana, n-a mai suportat ideea de a da spaga. Mamaliga a explodat la Valenii de Munte.
Motivul n-a fost numaidecat suma de 800.000 de lei (bani multi pentru un pensionar, o bagatela pentru robele negre); rabufnirea lui nea Titi este inca una dintre lectiile pe care romanul de rand le-o da obrazelor subtiri care spun ca se lupta cu steguletele Comisiei Europene.
Daca-l pierzi din priviri pe nea Titi Paduraru pe o strada din oricare oras romanesc, cu greu il mai poti repera apoi. E ca oricare alt trecator. Cand vorbesti cu el, iti spune despre problemele lui, despre cei 37 de ani de munca, despre pamantul unde se simte acasa. Forta lui sta tocmai in faptul ca e la fel ca toti ceilalti,
