De pe urma aderarii la UE ne vom alege cu multe lucruri bune, pe care le vom primi treptat si pe care nu le vom putea folosi in nume propriu - pentru ca majoritatea ne vor prinde bine tuturor, ca societate, si nu unuia sau altuia, ca indivizi. Alaturi de aceste lucruri bune vor veni si unele inutile, altele incolore si inodore, altele benigne sau aiuritoare sau prostesti de-a dreptul.
Cred ca la capitolul aiureli se afla si ideea casatoriilor intre persoane de acelasi sex - cu atit mai mult cu cit miza nu pare a fi una de ordin spiritual, ci reglementarea civil-financiara a cuplului; iar ideea ca aceste “familii” sa infieze copii mi se pare chiar si mai aiurita. Poate ca-s prea conservator, in liberalismul meu.
Nu neg ca m-as putea insela - mi s-a mai intimplat in viata de citeva ori. Sau poate ca am dreptate.
Eu voi da vina, pentru acest ghem de situatii, pe Ceausescu! Cum, n-are legatura? Ba are. Pentru ca in sistemul de invatamint de atunci (altfel multumitor) se facea doar un rudiment de educatie sexuala, eu am auzit relativ tirziu de homosexuali.
Si n-am inteles mare lucru; nefiind la moment prea familiarizat nici cu gama hetero, cu atit mai putin am priceput de ce, cum o fac sau de ce ar face-o ceilalti. Ma rog, nu intru in detalii; ati fost adolescenti, stiti cum e. Totusi, in ciuda nelamuririi, un gind egoist mi-a incoltit: daca unii dintre barbati se plac intre ei, inseamna ca ne vor ramine mai multe feminine pe cap de heterot. Si la ideea asta am ramas pina azi (desi intre timp am aflat si de lesbiene!).
Privind bataile de simbata, seara, la televiziuni, am priceput ca nelamuririle mele de altadata, asa nefinalizate cum erau, au prins chip si au iesit in strada. S-ar putea ca 3 iunie a.c. sa faca data in istoria noastra postdecembrista. Pina acum, romanii se batusera pentru i) pamint, ii) politica
