Un "neamt", ambasadorul Uniunii Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, un neamt care a inceput sa ne cunoasca si sa stie cam ce ne poate pielea.

"Aderarea la Uniunea Europeana nu inseamna ca Romania va merge brusc mult mai bine daca romanii nu o vor face sa mearga mai bine. Miracolul nu poate fi decat in dumneavoastra, romanii, si nu in altii, de la Bruxelles sau de aiurea." Bineinteles ca declaratia asta n-ar fi putut s-o faca un roman. Ea a fost facuta de un strain. Un strain care traieste de cativa ani buni pe aici, pe la noi. Un "neamt", ambasadorul Uniunii Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, un "neamt" care a inceput sa ne cunoasca si sa stie cam ce ne poate pielea. Vazandu-ne ani in sir cu mana facuta streasina la ochi si uitandu-ne in zare, "neamtul" nostru, care n-avea ce sa caute-n Bulgaria, si atunci a ales Romania, si-a dat seama ca avem o problema de imagine. Cu alte cuvinte, ce poti sa astepti de la cineva care se tot uita in departare, doar-doar s-o ivi ceva, un licar, o lumina, o speranta? Nimic, desigur! "Neamtul" nostru a vazut si ca mai tot timpul ne vaicarim, ne plangem, ne tavalim pe jos sau mai degraba tipam ca din gura de sarpe decat sa facem ceva. Suntem tinta tuturor conspiratiilor de tot felul la nivel mondial si astral. In orice caz, nu ne-ar trece nici o secunda prin cap ca am putea fi chiar noi vinovati de ceea ce ni se intampla. Nu, asta nu! Niciodata! Avem, asadar, o problema de perceptie, a noastra si a realitatii! "Neamtul" nostru a mai observat probabil si faptul ca noi am apucat sa intindem mana in decembrie ’89, cu gandul sa apucam ceva, si am ramas cu ea intinsa. Avem deci si o problema de constiinta. O fi prea mult zis constiinta, o fi prea greu, prea apasator? Multi ar putea sa intrebe, senini, fara nici o apasare: "Ce-i aia?". Si-atunci ne mai intrebam, cand si cand, in rarele momente de sinceritate,