Născut la Glăjărie, Marton Mihai este cea mai vârstnică persoană din Gurghiu, ajuns la cei 103 ani pe care i-a împlinit în 28 februarie anul curent. Pasiunea sa în tinereţe au fost popicele, „în sat am avut o sală de popice".

Nenea Marton provine, s-ar putea spune, dintr-o familie longevivă, atâta vreme cât mai are un frate de 91 de ani care „locuieşte cu cinci case mai jos decât mine". În familia lui nenea Marton au fost 11 fraţi. A urmat şcoala generală, timp de un an, la Târgu Mureş, şi clasele II-IV la Gurghiu. Tatăl său lucra la Lăpuşna, la mocăniţă. După terminarea celor patru ani de şcoală, „am muncit la măsurat lemne. Am primit o carte din care am învăţat, apoi am dat examen de pădurar", ne-a povestit Marton Mihai. A urmat războiul în Ungaria şi a fost două luni, nu în război ci în armată, între anii 1941-1944, după care s-a întors la Gurghiu unde a ajutat-o pe mama sa la creşterea şi recoltatul porumbului, la colectiv. Mai târziu, iniţiindu-se în fabricarea porţelanului, a lucrat timp de patru ani: „nu mai mult că mă durea capul", cu toate că „niciodată nu m-am dat înapoi de la munca fizică". Alte meserii practicate de Mihai Marton au fost ca frânar, şef de tren, fochist, cea din urmă meserie având-o timp de 10 ani. „Am deschis olăria în anul 1934", muncă pe care o făcea cu cea mai mare plăcere.

Şi-a întemeiat o familie, căsătorindu-se în anul 1930. Alături de soţia sa, decedată în 1996, i-a crescut pe cei trei copii – Iosif, Marghit şi Kati. În prezent locuieşte cu fiica sa, Kati, şi familia ei care are o fată şi un băiat.

Ne-a mai declarat că merge fără nici un fel de probleme la târguri, la fel şi fel de evenimente, „probleme de sănătate nu am, mă doare puţin stomacul". Cu toate acestea, ajuns la vârsta de 103 ani, nu se lasă de singurul viciu pe care îl are, „de la 41 de ani fumez pipă, pe care am primit-o de la un neam pe când luc