De mai bine de o luna, intre membrii Comisiei Judetene de Fond Funciar si conducerea Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola (SCDA) Braila a izbucnit un scandal de proportii a carui finalitate, cel putin la acest moment, este greu de banuit. Miza intregului razboi este o suprafata de circa 60 ha, rivnita atit de Statiune cit si de Comisie. Primii, pentru ca o considera indispensabila cercetarii, ceilalti pentru ca o considera indispensabila aplicarii Legii nr. 247. Inarmate cu documete care sa le sprijine punctele de vedere, ambele tabere incearca din rasputeri sa ne convinga: dreptatea e de partea ei, dar, pentru ca aceste argumente nu le par suficiente, fiecare isi ataca dur adversarul pe care il acuza de interese. Interese meschine, desigur, si de o parte si de cealalta. Dar pentru ca miza este enorma, acuzati si acuzatori se feresc sa spuna concret si direct care sint invinuirile, multumindu-se sa faca referire doar la "greselile trecutului".
In 1991, la aplicarea primei legi de fond funciar, puterea de atunci a comis o greseala ireparabila, dar la care SCDA a fost partasa, daca nu chiar generatoare. Mai precis, in 1991, Primaria Chiscani a solicitat SDCA sa ii restituie o anumita suprafata de teren pe care sa o puna la dispozitia Comisei Locale de Fond Funciar in vederea retrocedarii catre fostii proprietari. SCDA nu a vrut sa restituie suprafata solicitata pe amplasamentul din acte, pe motiv ca, exact acolo avea cimp experimental si lucerniere. Asa ca a cedat o alta suprafata, neproductiva, dar, culmea, situata exact in vecinatatea satului Varsatura. Primaria s-a grabit sa accepte. Citeva zeci de hectare situate cum nu se poate mai bine pentru a genera profit nu erau o propunere de neluat in seama. Numai ca, in loc sa dea terenul proprietarilor de drept, l-a parcelat si l-a dat in concesiune ca vetre de case. Cui? E inutil sa comentam. Cert est
