Cheile Râmeţului este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Munţii Apuseni. Avându-şi izvoarele la sud-vest de Vârful Poeniţa (1438 m), în Munţii Metaliferi, pârâul Râmeţ străbate, de la vest la est, Munţii Trascăului şi se varsă în Mureş, în zona oraşului Teiuş. La ieşirea din Munţii Trascăului, între vârfurile Trascău, Urmezu şi Vulturilor, formează un sector de chei în lungime de 1 km.
Geneza Cheilor Râmeţului este legată, în faza a doua, de existenţa unei bare de calcare jurasice şi de dezvoltarea proceselor endocarstice.
Pe toată lungimea cheilor există urme ale unei vechi peşteri, care avea formă de tunel. Prăbuşirea treptată a tavanului peşterii a favorizat apariţia şi evoluţia ulterioară a cheilor. Acest lucru poate fi argumentat prin faptul că acestea au un profil transversal în V, mai larg la partea superioară.
O largă dezvoltare prezintă marmitele, atât la nivelul apei, cât şi cele suspendate, care reflectă etapele adâncirii pârâului în bara de calcar. Cele mai impresionante marmite se găsesc în sectorul numit "La cuptoare", unde cheile se îngustează foarte mult (3-4 m), iar versanţii sunt în surplombă. În partea centrală a cheilor există un tunel cu o lungime de circa 15 m şi o înălţime de 4-5 m.
După ieşirea din chei, la aproximativ 3 km aval, pârâul Râmeţ formează un nou sector de chei, în vecinătatea Mănăstirii Râmeţ. Deşi se desfăşoară doar pe o lungime de circa 100 m, aceste chei sunt deosebit de spectaculoase. Au un caracter epigenetic
şi aspectul unei imense porţi. Versanţii au un profil transversal în formă de V, larg deschis la partea superioară, prezentând numeroase turnuri, stâlpi, diaclaze şi grote.
Valea Râmeţului, pe lângă sectoarele de chei, mai prezintă circa 47 de peşteri şi numeroase doline, lapiezuri şi turnuri. Cele mai cunoscute dintre aceste peşteri sunt Peştera Ornezului (320