- Diverse - nr. 110 / 7 Iunie, 2006 Sus, in Dosul Dulcelui si pe Valea Cornii Cu foarte multi ani in urma, pe vremea cand inca nu implinisem sapte ani, in vreo doua-trei anotimpuri calde, m-am aflat in casa parohiala din Idicel Padure, locuita de unchiul meu Gheorghe Covrig, preot, sotul uneia dintre surorile tatalui meu, Valeria. Am petrecut momente de reala satisfactie acolo, sus, in acea zona pitoreasca a satului, alaturi de verisoarele mele Minuca si Doina. Acele momente le rememorez cu nespusa satisfactie si placere. Intr-un alt timp am mai urcat la Padure, insotit de apa tumultuoasa a paraului Idicel, care izvoraste din Muntii Gurghiu, de la 1.200 metri altitudine, ca apoi dupa 18 kilometri apa lui sa se uneasca cu cea a Muresului, in vecinatatea Ideciului de Sus. A urmat o pauza totala! Pana marti, 30 mai 2006, cand m-am incumetat sa merg la Idicel Padure cu gandul reporterului care vrea sa "scormoneasca", sa caute, sa se implice profesional in viata adevarata a muntenilor. Asa ca am purces la drum si nu m-am mai oprit decat in Dosul Dulcelui, trecand punti peste apa si urcand pe carari de deal, pana la casa cu nr. 370 locuita de Maria si Ioan Moldovan, mama si fiu, sculptor in lemn. Pe Ioan nu l-am gasit acasa, aveam sa-l intalnim in dupa-amiaza acelei zile de Florar, dupa ce s-a intors dintr-o "misiune" personala. Am stat de vorba cu lelea Maria, care ne-a aratat atelierul de sculptura al fiului ei, unde ni s-au infatisat privirii diferite reprezentari in lemn cu tematica religioasa, frumos mestesugite. Acolo sus, pe deal, in Dosul Dulcelui, am dat peste o "mina" de informatii despre satul in care ne aflam. "Informatorul", si inca unul bine documentat, nu este altul decat Ioan Bandila-Marceanu, fiu al asezarii atestata documentar de pe la 1393. Asa am aflat ca Idicel Padure este cea mai mare localitate apartinatoare comunei Brancovenesti, strabatuta de pa