Daca stai la taifas cu orice politician, afli imediat ce viata grea are. Daca omul e parlamentar, traiul sau e praf si pulbere: naveta Bucuresti-provincie (un drum dus, altul intors, cel putin o data pe saptamana, cazare la hotel, intr-o camaruta mica, masa pe fuga, la restaurantul Parlamentului, aglomeratie prin Capitala, cheltuieli peste cheltuieli, jale si amar). Daca mai e si din Opozitie, e batut rau de soarta, ca nu-l asculta mai nimeni cand vorbeste, nu e bagat in seama, initiativele lui sunt vorbe in vant. Daca politicianul lucreaza in administratia locala, nenorocire: nu sunt bani pentru proiecte, nu mai contenesc telefoanele, e tras de maneca pe strada, pe scara blocului, la agape (toti ii cer cate ceva sau ii reclama vrute si nevrute), e hartuit cu fel de fel de invitatii, la fel de fel de evenimente care nu-l intereseaza catusi de putin, i se cer sponsorizari pentru te miri ce actiuni etc. Dar chiar si daca nu are functie, politicianul e un om sacrificat pe altarul binelui. Asa se vaieta toti. Mai ca te podidesc lacrimile si nu stii cum sa-i mai compatimesti... Asta daca esti naiv si ii crezi. In schimb, daca citesti declaratiile de avere sau ziarele, afli ce averi babane au politicienii nostri. Si le au nu pentru ca le-ar fi mostenit sau ca ar fi fost bogati inainte de a intra in politica, ci datorita posturii in care sunt sau au fost plasati - ca membri de partid. Credeti ca din salarii si-au ridicat politicienii vile, si-au cumparat terenuri, limuzine, si-au construit case de vacanta, au bani seriosi prin conturi? Nici poveste! Nu sunt mici veniturile salariale, dar un simplu calcul matematic demonstreaza ca e imposibil sa te imbogatesti si sa strangi atatea bunuri doar din leafa. Banii in politica se fac datorita traficului de influenta, accesului la informatii (cand si cum se privatizeaza nu stiu ce intreprindere, de unde sa cumperi pamant ieftin,