La Leleasca in Olt, Rosiori si Drago-esti in Ialomita, voia buna dobandita din reteta "tristete plus bautura" se imbina cu filosofia taranului cultiva-tor. SA BEM. In Dragoiesti, in zi de sarbatoare, discutiile pe marginea cinstei popii sunt subiectul principal. Dar numai cu o bereân bot
De voie, prin crasmele satului. O lume in care voia buna dobandita din reteta tristete plus bautura se imbina cu filosofia taranului cultivator. Leleasca in Olt, Rosiori si Dragoesti in Ialomita.
Rosiori de Ialomita, pe la amiaza, un sat tipic de campie. Ulite lungi, pietruite sau nu. Case, cu un singur nivel, mai rar cu doua sau mai multe etaje, adapostesc oameni dedicati muncii campului. Legumicultura a fost si este practicata de mai toti gospodarii satului. Acum insa, cu inundatiile si toate celelalte belele, prin buzunarele rosiorenilor bate vantul. Nu mai este veselia de pe vremuri, nu mai sunt banii tinuti odata pe sub saltele. In zilele de sarbatoare mai vezi insa bucuria pe chipurile unor oameni mandri, neintrecuti odata in ale gradinaritului siântrale petrecutului la hore.
SUPARAREA, PUSA LA COLT. In zi de sarbatoare - Sfintii Constantin si Elena - , la mesele unuia dintre barurile comunei, mai multi cetateni, neturmentati (prea tare), inca, pun la cale izbanda bucuriei asupra tristetii. Nea Anghel e capul limpede, Marinica e ghidusul pilit. Nu e ziua onomastica a nici unuia dintre ei, dar pe cararea gatului intotdeauna e loc de o bericica. Daca lichidul cu 4%-7% alcool este si rece, combinatia e sigura! Pe cer, soarele parleste lumea nepasator si indeamna la doua din sporturile nationale, neafiliate insa la nici un for. Batrani sau tineri, barbati sau femei, oamenii practica cu spor sticlism-viteza si halbere-viteza. De coniac-canoe e prea cald. La 15.000-20.000 de lei vechi iti iei o bere bunicica. E si din aia la 10 bani, dar mai bine o lasi s-o
