- Economic - nr. 110 / 7 Iunie, 2006 In timp ce unii romani (ne referim la cei care au anumite interese in domeniu) se intreaba de ce, dupa ce s-a anuntat ca urmeaza la rand CEC, ajuns in postura fetei de maritat cu mostenire in regim de banca, nu a ajuns inca in mana vreunui strain, dupa tipicul privatizarilor originalei noastre tranzitii, dupa cum au ajuns, pana acum, BCR, Romtelecom, gazul, cimentul, aluminiul, inghitite de buzunarul mare si incapator al strainului. Ce motive au determinat, oare, ca pana acum sa ramana CEC in postura fetei batrane, ocolita de petitori si de doritori? Aveau, cumva, autoritatile romane motive sa puna, pentru o dorita surdina, batista pe tambal? Duminica trecuta, tocmai un arhitect roman aducea vorba, pentru prima oara, despre unul dintre motivele acestei ciudate amanari. Cica motivul real al taraganarilor de pana acum l-ar constitui tocmai discutiile si negocierile in jurul impozantei, frumoasei cladiri in care se afla CEC, monument de arhitectura. Or, fiind vorba de una dintre cele mai reprezentative cladiri ale Bucurestiului de pe Calea Victoriei, situata printre monumentele arhitectonice romanesti care se bucura de protectie, in cazul unor legi de interes national, lacomii cumparatori, care ar vrea sa puna mana pe CEC, nu ar dori sa investeasca nimic pentru intretinerea si reparatiile necesare. Fiecare doreste doar sa castige, nu si sa dea macar un euro, pentru pastrarea valorilor noastre romanesti, care pe vremuri, adica in perioada interbelica, i-au dus Bucurestiului faima de "Micul Paris". LAZAR LADARIU - Economic - nr. 110 / 7 Iunie, 2006 In timp ce unii romani (ne referim la cei care au anumite interese in domeniu) se intreaba de ce, dupa ce s-a anuntat ca urmeaza la rand CEC, ajuns in postura fetei de maritat cu mostenire in regim de banca, nu a ajuns inca in mana vreunui strain, dupa tipicul privatizarilor originalei no