* Placebo, Meds, Astralwerks, 2006.
Pentru toţi cei care au studiat efectul (celor de la) Placebo începînd cu "Bruise Pristine" şi anul de graţie 1996, nu va exista în veci o aserţiune mai inadecvată ca "nimic nou sub soare". Pe de altă parte, trebuie să recunosc că, ascultînd Meds, tentaţia unui astfel de verdict, fatal şi fals totodată, m-a ispitit îndeajuns ca să n-o trec prea uşor cu vederea. Aş da dovadă însă de o lipsă crasă de bun-simţ, ca la sfîrşitul acestei fraze să pun, tam-nisam, două puncte şi să declar cu seninătate: nimic nou sub soare. Pentru că, în cazul de faţă, există ceva probleme de ordin logistic referitoare la soare, la versurile lui Brian Molko şi muzica pe care o cîntă Placebo. Dacă versurile şi muzica au fost întotdeauna compatibile, indiferent dacă vorbim de Without You I'm Nothing, Sleeping with Ghosts sau Meds, relaţia lor cu soarele a lipsit cu desăvîrşire. E puţin spus (başca facil metaforic) că Placebo preferă norii. Dacă nu mă credeţi, nu vă rămîne decît să adunaţi anxietatea cu depresia, cu nostalgia, cu umorul negru şi supradozele de orice fel, să trageţi linie şi să vedeţi ce iese. Eu zic că rezultatul nu are prea mult de-a face cu norii, ci, mai degrabă, cu ceva ce seamănă foarte bine cu întunericul beznă. Oricum am lua-o, în toată afacerea asta nu este loc nici măcar pentru un strop de soare. În concluzie, doar cu un exces de indulgenţă, alăturarea celui mai recent album Placebo, Meds, cu expresia "nimic nou sub soare" poate fi privită ca un nevinovat şi nefericit truism. Din păcate, cum lingvistica nu s-a obosit să omologheze pînă în ziua de azi ceva cît de cît adecvat circumstanţelor de faţă, cum ar fi, de pildă, "nimic nou sub calea lactee" (sau altceva pe acolo), veţi fi de acord că ne aflăm în faţa unui blocaj. Cu scuzele de rigoare, dat fiind faptul că nu întrevăd o altă cale de ieşire, v-aş ruga să acceptaţi so
