Mihnea Berindei, Ariadna Combes,
Anne Planche
13-15 iunie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste
Traducere din franceza de Monica Pirvu, Editura Humanitas, editia a II-a, 2006,
284 p.
„Ce ne trebuiesc carti, fac numai rau! Stim noi ce fac astia aici, sint legionari!
Nu ne trebuie profesori!“
Dintre cele doua carti cumparate intr-o frumoasa zi de primavara din Libraria Noica din Sibiu, a doua in ordinea lecturii a fost cea despre mineriada din iunie 1990. Cumva instinctiv, in ierarhia mea de cititor, cartea si subiectul ei n-au fost pe primul loc. Probabil pentru ca, desi mai circumscrisa, mai precisa in timp si spatiu decit problema Securitatii, mineriada ramine un subiect inca si mai controversat, inca si mai greu de inteles si de acceptat ca eveniment non-fictional. Parerile sint atit de impartite in ceea ce priveste fenomenul Piata Universitatii, chiar participanti activi la mitingul-maraton se dezic acum de el (o contributie importanta la aceasta dezicere a avut-o cu siguranta evolutia ulterioara a unor lideri ca Marian Munteanu), incit pentru un ins venit in Bucuresti in 1996, cind lumea parea in sfirsit normalizata, devine cu totul greu de inteles, in termeni morali si politici, ce s-a intimplat acolo.
As sublinia insa un lucru inainte de a intra in detaliile cartii, si anume ca prea des, mult prea des si mai ales in lumea intelectuala, unde parerile ar trebui sa fie mai nuantate, opiniile ideologice, teoretice se schimba in functie de (non)valoarea (de multe ori una umana, nici macar politica) a unor personalitati protagoniste. Cu alte cuvinte, renuntam la convingeri, pentru ca Marian Munteanu s-a dovedit un vindut Securitatii, pentru ca Emil Constantinescu s-a dovedit un om slab etc. Si de aici incolo, incep sa curga articolele indignate, mai ales in presa de elita, asa cum s-a intimpla
