Am inceput sa am superstitii. De cite ori se pomeneste cuvintul „ingeri“ la Cannes, parca isi baga dracu’ coada. Asa s-a intimplat in 1999, cind delegatul general de atunci, astazi presedintele Gilles Jacob, credea ca, odata cu alegerea lui David Cronenberg ca presedinte al juriului, unul dintre ingerii dragi lui Cocteau „isi va filfii, fara doar si poate, aripile peste Croazeta. Cu o singura atingere a baghetei sale magice, va transforma ceea ce este cosmopolit in cosmopoetic“.
- Praful s-a ales de convingerea criticilor
Urmarea: palmaresul echipei lui Cronenberg a fost unul dintre cele mai contestate, victima numarul unu fiind Pedro Almodóvar. Zile intregi, lumea care vazuse Totul despre mama mea ii soptise la ureche: „Vei lua Palme d’Or“, pronosticurile criticilor il dadeau, si ele, cistigator. A trebuit sa se multumeasca doar cu Premiul pentru regie.
Anul acesta, Wong Kar-Wai, primul presedinte asiatic din istoria festivalului, ne-a fericit si el cu o intruchipare celesta: „Doresc ca juriul nostru sa fie cinstit ca o oglinda – avea sa spuna la traditionala conferinta de presa din ziua deschiderii. Daca un inger trece prin fata ei si vrea sa se priveasca, trebuie sa se vada asa cum este, inger si nu maimuta“. Urmarea: inca un palmares dezamagitor. Cu una-doua exceptii, toate calculele, toate previziunile au fost date peste cap de deciziile juratilor. Praful s-a ales de convingerea criticilor convocati de revistele Le Film français si Screen International, a intregii suflari jurnalistice ca, de data aceasta, Almodóvar nu va mai rata La Palme... Volver era pe toate buzele (filmul va circula cu titlul in limba spaniola, „volver – a reveni“ fiind si numele unui celebru tango cintat la un moment dat). A fost mai rau decit pe vremea lui Cronenberg. Cineastul spaniol, de al carui triumf nu ne indoiam, aproape ca a fost umilit cu un premiu
