Economistul Daniel Daianu va lansa saptamina viitoare, la Bookfest, volumul Ce vom fi in Uniune, aparut la Editura Polirom. Interviul nostru porneste de la o alta carte, o culegere de studii, intitulata Frontiere etice ale capitalismului, care a avut o editie in engleza (Ashgate, Aldershot, 2005) si una in romaneste (Polirom, 2006). Intentia noastra a fost sa descilcim un traseu intelectual, care n-a fost scutit de dificultati. Nu ne-am propus sa facem complicata analiza economica, ci sa vedem cum poate un roman sa patrunda pe piata internationala a ideilor.
Dvs. publicati mult in strainatate. Si studii, si carti. Purtam acest dialog intr-o revista culturala. Lumea literara este framintata si se intreaba cum putem sa fim vizibili in lume. Asa ca m-am gindit sa incercam sa ne explicam succesele unui economist roman in strainatate, poate vom avea un exemplu si pentru lumea literara. Cum ati ajuns la notorietate internationala?
Sint, in mare masura, un autodidact. Nu am avut, asa cum au cei mai multi dintre tinerii destoinici de astazi, sansa sa studiez in strainatate atunci cind se cade. Toate lucrurile, in viata, trebuie sa le faci la timp. Ramine cel mai mare regret al meu ca n-am putut sa studiez in strainatate, atunci cind eram foarte tinar. Folosesc o metafora din sport: poti sa fii dotat, daca, insa, nu ai pantofi buni de alergare, nu faci performanta. Cei din generatia mea au fost privati de un drept fundamental, elementar: dreptul la cunoastere in conditii firesti.
Si cind s-a produs, totusi, contactul cu lumea cartilor bune?
inainte de 1989, in facultate, cind am descoperit prin Biblioteca Americana, dar si prin Biblioteca ASE-ului, lucrari economice valoroase. Colegi ai mei mergeau la munte, la mare, in excursii, eu stateam in biblioteca si faceam conspecte dupa tratate de economie straine. Anglo-saxonii au o maniera inte
