Si pentru ca mereu vorbim de Europa si ca de noi depinde integrarea in structurile si ordinea existenta “acolo”, as vrea sa va intreb: sunteti pregatiti sa deveniti “europeni”, sunteti pregatiti sa va “luptati” pentru orice loc de munca, de aici, de la noi, in Romania, sa spunem, de strungar, in conditii “curate”, cu un italian, cu un olandez sau cu un grec? Observati ca nici macar nu am indraznit sa scriu german sau englez… desigur, numai din motive de pura invidie sportiva, nu stiu la ce va ginditi … va provoc sa va ginditi la cit de mult semanam “noi” cu “ei” … nu din punct de vedere fizic si nici macar cultural, ci in asteptarile noastre de viata, in modul in care actionam pentru a ne aduce mai aproape viitorul si mai ales despre cum incercam sa modelam prezentul, pentru a obtine lumea de miine pe care o visam…Am vorbit despre UE, despre structuri si organisme europene, despre libertatea de miscare a serviciilor si a oamenilor…am vorbit despre invatamint si cultura, despre Franta, SUA …si despre Romania, cite putin in toate… Poate este momentul sa vorbim despre Romania mai mult. Sa vorbim despre noi insine, cei de aici, de la noi acasa. Nu despre cum sa plecam in afara, nu despre cum sa ne gasim o slujba in U.E. ci despre noi, cei care vom ramine aici, in aceasta tara, indiferent cine o va conduce, indiferent cite inundatii, cutremure sau, Doamne fereste, ce alte cataclisme ar veni peste noi.. Sa vorbim despre noi, barbatii si femeile din Romania inceputului de secol 21…si despre lumea pe care o vom trai miine, poimiine si mai ales despre viitorul pe care noi, astazi, il cream pentru copiii nostri. Si despre cit de constienti suntem, astazi, de gesturile noastre care ne vor obliga copiii sa munceasca, miine, sau cind vor fi ei in stare, mai mult si mai temeinic decit noi, pentru a recupera sau pentru a ne indrepta greselile…de astazi. Suntem adesea intrebati, in