Din jurnalele pariziene ale lui Ernst Jünger:

"Un colonel rus a căzut prizonier împreună cu resturile regimentului său cu care stătuse cîteva săptămîni în Ťcazan». Întrebat de unde se aprovizionase pentru trupă, a răspuns că se hrăniseră cu cadavre. La imputările care i s-au făcut, a adăugat că el nu consumase însă decît din ficaţi." (2 martie 1942)

"O femeie care aude că bărbatul ei urmează să fie eliberat din prizonierat îi trimite, la aflarea veştii, un pacheţel cu daruri. Între timp, bărbatul se întoarce mai degrabă decît îl aşteptase şi o găseşte nu doar pe ea, ci şi pe amantul ei şi doi copii. În lagărul de prizonieri din Germania, camarazii îşi împart conţinutul pacheţelului şi patru din ei mor după consumarea untului care era amestecat cu arsenic." (22 aprilie 1943)

"Într-o noapte a anului 1941, soţia unui cunoscut al lui Jouhandeau a simţit că se apropie ceasul să nască, şi bărbatul a plecat grăbit să o anunţe pe moaşă. Era după ora de interdicţie a circulaţiei; o patrulă franceză l-a oprit şi l-a luat la post. Acolo şi-a explicat situaţia; au anunţat-o pe moaşă şi l-au reţinut pînă dimineaţa pentru a verifica veridicitatea spuselor sale. Între timp s-a aflat că se produsese un atentat; au fost înhăţaţi în grabă ostatici şi, odată cu cei care depăşiseră ora de interdicţie a circulaţiei, a fost împuşcat şi acest om." (21 august 1943)

"Despre tipurile de călăi; se prezintă pentru această profesie mai ales ecarisorii de cai. Aceia care mai decapitează cu securea afişează, faţă de cei care ghilotinează, un anumit orgoliu de artist, conştiinţa muncii făcute cu mîna şi după măsură. La prima execuţie sub Kniébolo şHitlerţ: călăul, care îşi scosese fracul în vederea decapitării, s-a prezentat în cămaşă, cu jobenul aşezat strîmb pe cap, în mîna stîngă securea de pe care picura sînge, iar dreapta ridicată pentru salutul hitlerist: ŤExec