- Editorial - nr. 111 / 8 Iunie, 2006 In tara noastra s-au petrecut in ultima vreme nu putine crime care au avut ca punct de plecare si motivatia poluarea fonica intens provocata. Extrem de multe certuri au loc in acelasi timp pe aceasta tema, intre vecini permanenti sau de ocazie, iar portofoliile organelor de ordine si liniste publica sunt ticsite de asemenea reclamatii. Revenind la ce-i mai rau, adica la crima, va aduceti probabil aminte de femeia din Bucuresti care, nemaisuportand joaca mult prea galagioasa a unor copii sub geamul ei a aruncat, in cele din urma, cu o piatra asupra lor (probabil pentru a-i speria) curmand astfel viata unuia din ei. Sau, ceva mult mai recent, drama tanarului din Hunedoara venit din strainatate, care da o petrecere galagioasa cu muzica in propriul apartament, ce-l scoate din sarite pe vecinul de sub el, iar in urma altercatiei pe aceasta tema tanarul a fost injunghiat si ucis. O drama mai mare nici nu se putea. Unii, mai putini slefuiti si care, in principal stau prost cu cei sapte ani de acasa, inclina sa acrediteze ideea ca acei indivizi care nu suporta galagia, zgomotul, cu toate consecintele ce rezulta de aici, sunt dezaxati, clienti de-ai psihiatriei, cum obisnuiesc ei sa-i eticheteze. Lucru cu totul fals. Ei sunt insi in toata regula numai ca au o sensibilitate sporita in aceasta directie si pe deasupra nu se pot impaca cu acest gen de comportament aberant. Pentru ca poluarea fonica nu s-a nascut in Romania, noi suntem doar campioni la aceasta faradelege atat de daunatoare sanatatii si climatului de viata, confortului psihic, foarte multe tari, astazi civilizate, au rezolvat aceasta problema, investind urias atat material cat si mintal. Daca cu doua decenii in urma autostrazile produceau un zgomot infernal, acum el s-a redus substantial, solutia fiind inventarea motoarelor silentioase. Numai ca, in lupta impotriva polua