Intrata deja in traditie, Saptamina muzicii contemporane s-a desfasurat, ca de obicei, in ultimele zile de mai, propunind, timp de 8 zile (fiind astfel o „saptamina“ prelungita), numeroase manifestari in care s-au regasit compozitori romani de aici si din lume, dar si colegi din alte 24 de tari, intr-o reuniune muzicala „de familie“. Nu este un eufemism, ci o realitate, pentru ca, pe de o parte, creatorii de azi, poate mai mult ca oricid, formeaza un nucleu care, in general, se recompune la mai toate festivalurile de gen, iar pe de alta parte pentru ca, din pacate, desi a ajuns la cea de a 16-a editie, manifestarea continua sa trezeasca prioritar interesul unor colegi de breasla, melomanii atrasi de acest fenomen raminind inca destul de putini. Culmea este ca nici cronicarii de specialitate nu au acordat prea multa atentie celor peste 100 de partituri incluse in program (chiar daca mare parte dintre acestea au fost prezentate in prima auditie, in interpretari de marca) si, din pacate, oricine s-a aflat in salile de concert in zilele de festival a constatat ca doar foarte putini compozitori romani au onorat invitatia de a deveni „consumatori“ ai unui fenomen muzical care, in fond, li se adresa cu prioritate.
Seara inaugurala a fost dirijata chiar de catre directorul artistic al festivalului, Carmen Maria Carneci, care, la pupitrul Orchestrei de camera Radio, a propus piese interesante de Jerzy Kornowitz (Polonia) si Ulpiu Vlad – recent ales vicepresedinte al Uniunii Compozitorilor –, alaturi de o prima auditie absoluta semnata de Cornel Taranu, dedicata constantului sau colaborator, excelentul saxofonist francez Daniel Kienzy (cu care, de altfel, a realizat si un CD lansat in pauza concertului), precum si o simfonie de Gloria Coates (SUA), beneficiind de aportul solistic al mezzosopranei Christina Ascher (Germania), ale carei calitati vocale cu totul spe
