La varsta la care ar trebui sa se gandeasca la o pensie, sa-si legene nepotii pe genunchi o femeie din Liebling traieste cu frica in san ca, in fiecare moment, poate fi data afara din camaruta care i-a fost casa in ultimii zece ani. Daca va fi data afara, in lipsa unei pensii, Elisabeta Steti are o singura optiune : viata sub cerul liber. "Nu am unde sa ma duc" In 1985, cand s-a decis sa paraseasca Maramuresul natal, Elisabeta era convinsa ca venirea in Banat va fi salvarea ei. Divortata si cu patru copii de crescut, a venit in Liebling dupa ce fratele sau vitreg a vandut casa parinteasca. "Am ramas pe drumuri. A trebuit sa fac ceva si am venit aici".
Fara bani si cu patru copii de crescut, singura sansa a femeii era sa locuiasca intr-o casa cu chirie. Timp de cinci ani a reusit sa se descurce, copiii crescusera cat de cat si parca greutatile nu mai erau asa de apasatoare. „Si atunci nu se punea problema ca nu aveai bani sa-ti platesti chiria. Lucram cu ziua si ma descurcam", isi aminteste femeia de vremurile mai bune.
Anii au trecut, ea s-a mutat intr-o camaruta, mai ales ca fiii ei s-au casatorit si au plecat la casele lor. Cladirea in care are Elisabeta camera a fost intre timp cumparata, proprietarul acceptand initial ca femeia sa locuiasca in continuare acolo. In schimbul unei chirii modice. Desi conditiile sunt mai mult decat precare, Elisabeta era multumita ca are un acoperis deasupra capului.
Lucrurile s-au schimbat cu doua saptamani in urma. Atunci a aflat ca trebuie sa plece din casa. "Mi-a spus ca pana la sfarsitul lunii trebuie sa plec din casa. Nu stiu unde sa ma duc, nu am pe nimeni, sunt disperata. I-am rugat sa ma mai lase sa stau, dar mi-au spus ca au nevoie de camera. E adevarat, e casa lor, dar unde sa ma duc?", este intrebare pe care si-o pune si ei insasi si tuturor celor care vor sa o asculte. Dar nimeni nu poate sa-i dea vreun
