Ca sa poata supravietui, carciumarii din Oltenita dau bautura pe dato-rie. Acest lucru le convine de minu-ne localnicilor, carora nu le stau prea multe zile banii prin buzunar. Cititi si: Viata stoarsa dintr-un pahar Ca sa poata supravietui, carciumarii din Oltenita dau bautura pe datorie. Acest lucru le convine de minune localnicilor, carora nu le stau prea multe zile banii prin buzunar. Orasul fostului locatar de la Cotroceni Ion Iliescu este impanzit de bodegi plictisite, unde se consuma bere la halba si coniac ieftin.
Plictiseala, miros de tei si un vant care mangaie frunzele din copaci. Acesta este decorul unei zile obisnuite la Oltenita. Nu e inca ora pranzului si terasele sunt deja deschise. De la gara, prin centru si pana la piata sunt carciumi la tot pasul.
GARA. Una dintre cele mai vechi se afla chiar la BIG. Ca orice oras, si Oltenita are un asemenea loc, mostenire de pe vremea comunismului. Locul nu atrage prin lux, ci prin mirosul de mici. Cativa mosnegi asteapta rata ca sa plece la tara. Trag de o bere la halba, iar pe fundal se aud micii care se parjolesc pe gratar. "Flacau, mai ada o halba!", striga unul dintre meseni, in timp ce mananca insa cu pofta cativa mititei. "Nu pot sa bag in gura fara sa beau. Am venit cu niste rasad de rosii la piata. Mai trebuie sa astept pana pleaca autobuzuâ, asa ca stau si eu ca boieruâ la carciuma, ca m-am saturat de atata sapa", spune batranul. Atunci cand vorbeste cu tine iti acorda atentie maxima. Nu uita de halba cu bere, pe care o tine strans de toarta, ca si cum cineva ar vrea sa i-o traga de sub nas. Cu cealalta mana isi scarpina barba sura. "Eu sunt de la Spantov, taica, si a venit apa peste noi. La mine in curte n-a ajuns, dar pe sor-mea a luat-o cu totul. Nu mai are nimic saraca. Acum trebuie sa punem bani si sa ii facem casa, ca altcineva nu are cine sa o ajute", se descarca batranelul i
