Casa Regala si-a dovedit inca o data nobletea venind cu oferta ca, dupa retrocedare, Domeniul Peles (inclusiv Palatul Elisabeta din Bucuresti) sa poata fi rascumparat de stat contra sumei de 30 de milioane de euro, urmand ca Pelesul sa ramana in circuitul turistic, iar Palatul Elisabeta sa devina muzeu al regalitatii. Este o solutie avantajoasa pentru ambele parti.
Casa Regala primeste o suma consistenta, cuvenita si, pe de o parte, evita ca mai tarziu sa intre, eventual, in diverse tranzactii imobiliare care n-ar cadra cu blazonul, iar, pe de alta parte, pune o importanta piatra de temelie la restituirea adevarului istoric. Statul roman ramane in posesia unor obiective istorice si turistice de prim rang, la pret rezonabil.
Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre retrocedarea Castelului Bran, unde viitorul e incert. Trecem peste faptul ca Branul nu e ctitorie a Casei Regale, ci a apartinut comunitatii locale din 1377, pentru ca abia in 1920 sa fie donat Reginei Maria, intr-o anumita conjunctura istorica. Dar actele sunt acte si legea trebuie respectata.
Numai ca autoritatile sunt datoare sa negocieze, iar pretul Castelului Bran, comparativ cu cel al Domeniului Peles (inclusiv Palatul Elisabeta din Herastrau), este strident mai mare. Sa trecem si peste alte neclaritati legate de investitiile statului roman, trecute si viitoare(?), in consolidarea si intretinerea castelului.
Branul este cel mai cunoscut obiectiv turistic al Romaniei dincolo de granite. Ca a stat sau nu Dracula in castel n-are importanta, din moment ce un secol i s-a facut reclama gratuita, iar turistii straini au inceput sa vina in numar tot mai mare.
Printul Dominic de Habsburg, bine americanizat, dupa cateva amintiri din copilarie caznite, a dovedit o autentica atitudine de businessman, eliberata de nostalgii patriotice. Ce va fi