In proiectul actual, Agentia e o institutie independenta, cu un sef numit de presedintele Romaniei la propunerea Consiliului National de Integritate, in urma unui concurs. Acest Consiliu e o structura nepermanenta, unde sint reprezentate Parlamentul, Curtea suprema, Guvernul, federatiile autoritatilor locale si Agentia Functionarilor Publici.

Practic, Consiliul e o structura complicata in care puterile statului se pot controla sau bloca reciproc. Partea buna este ca are un rol limitat la a recomanda seful Agentiei, care e de fapt personajul-cheie. Proiectul prevede mecanisme de responsabilizare a sa, printre care un audit extern anual. De asemenea, trebuie sa nu fi fost membru al nici unui partid in ultimii zece ani.

Toate aspectele institutionale sint importante, dar la fel de importanta va fi si calitatea persoanei desemnate pina la urma. Amintiti-va doar de diferenta dintre PNA-ul lui Ioan Amarie si DNA-ul lui Daniel Morar.

E nevoie de o asemenea Agentie? Scriam anul trecut aici ca, fara posibilitatea de reactie, mai rau ne enerveaza faptul ca stim ca politicienii se imbogatesc suspect. E drept ca, de pilda, Adrian Nastase a elaborat schema cu matusa pentru a fenta noile declaratii de avere, dar e prea putin.

La citiva ani de la votarea legilor in domeniu, cazurile de succes sint prea putine comparativ cu suspiciunile legitime. Si asta pentru ca sistemul de reactie e slab si corupt. Nu avem magistrati dispusi ca pe linga sarcinile obisnuite sa se inhame de bunavoie in cazuri in care dau piept cu politicieni si isi pericliteaza carierele.

Ideea ca noi legiferam incompatibilitati si apoi statul se curata singur prin mecanismele obisnuite a fost o utopie. E nevoie de o institutie speciala, care doar cu asta sa se ocupe. A promis-o guvernul PSD la Bruxelles, a promis-o si guvernul Tariceanu pentru anul trecut