Microbistii romani au avut parte doar de o zi de refacere intre scandalurile cotidiene ale campionatului si festinul Cupei Mondiale Ziua in care scriu acest text este subtire, ca lama unui cutit. Intre ziua in care s-a pus capat, intr-un mod tragi-comic, unuia dintre cele mai frumoase campionate nationale din ultimii ani si cea in care se va da startul Cupei Mondiale, un eveniment pe care multi il asteapta ca pe o baie de fotbal autentic, dupa naclaiturile si behaiturile care au minjit finalul Diviziei A. In ajunul marii sarbatori din Germania, ar trebui sa lasam naibii pe Gigi Becali, Dinu Vama, Porumboiu, Iacov, Netoiu si tot neamul lor de conducatori si sa ne ocupam doar de ceea ce va incepe astazi. Razboiul s-a incheiat, incepe altul, dar nu putem trece chiar pe negindite peste ceea ce s-a intimplat miercuri. Seful tagmei de mai sus, Mitica Dragomir, si-a facut cruce cind a auzit ca Helesteanu maninca rapidisti pe banda rulanta si considera arbitrajul ieseanului drept "corect, dar imoral", numai ca nu stim de cind, Doamne, iarta-ma!, corectitudinea este imorala. Aroganta recunoscuta a lui Meme Stoica nu se potriveste deloc cu imaginea de lei ucisi in arena a rapidistilor si, daca ar fi avut putina decenta si solicitudine fata de adversarul invins, ar fi savurat succesul, incontestabil, al Stelei cu mai mult rafinament. In fine, ce sa mai spunem de Viorel Moldovan, un baiat ce parea inteligent s-a comportat ca prostul cazut in mania generalizarii, ca o muiere batuta si violata de sotul duhnind a tutun prost si a jegoderma, sau ca un barbat inselat de nevasta cu vecinul: "Toti (toate) barbatii (femeile) sint niste betivi (curve)", generalizeaza ipochimenii, iar Viorel Moldovan da sentinte precum conationalul sau de suflet, Robespierre: un campionat jegos intr-o tara jegoasa. Ii dorim succes in Franta aceea mirosind a sampon "L'Oréal", unde Moldo-gol a invatat multe