Deschiderea Institutului Cultural Român de la Stockholm s-a făcut prin inaugurarea Zilelor Filmului Românesc, la cinematograful Zita, din centrul capitalei suedeze.

Programul a fost inteligent alcătuit de criticul de film, Andrei Gorzo. El a alternat cu bun gust filme documentare cu cele de ficţiune în aşa fel încât am avut o imagine completă despre ce se produce azi în România în materie de film. De asemenea a prezentat fiecare film şi a răspuns neobosit, după vizionare, întrebărilor publicului foarte interesat.

Primul film a fost un documentar, "Moştenirea lui Goldfaden" în regia lui Radu Gabrea. Este vorba de Avram Goldfaden, fondatorul primului teatru evreiesc modern în oraşul Iaşi. Un film memorabil în care pune în valoare tot talentul şi puterea de convingere ale cunoscutului regizor.

Alegerea subiectului e de mare interes pentru cei care trăiesc în exil, în alte ţări sau în propria lor ţară, reproiectând prin puterea magică a artei teatrului, un fel de viaţă în viaţă. Documentarul încântă şi instruieşte prin imagini vechi ale frumosului oraş Iaşi, cu aura lui cosmopolită, prin locuitorii acordaţi muzical cu însăşi anatomia oraşului de acum o sută douăzeci şi şase de ani. într-un timp când descriminările religioase ameninţau existenţa populaţiei evreieşti, răspunsul a fost crearea unui teatru cu actori români şi evrei. Pentru evrei a fost o dedublare a omului profund religios în om de teatru pentru a-şi exprima şi întreţine vitalitatea, sentimentul bun al vieţii care era sinonim cu adevărul, cum scria Kafka. Interviurile făcute în România şi America de azi despre moştenirea lui Goldfaden mărturisesc despre forţa supravieţuirii prin arta teatrului, artă prin care s-a păstrat şi limba idiş ca limbă a sufletului chinuit de istorie. Dar deschiderea solemnă a Zilelor Filmului Românesc s-a făcut ceva mai târziu, la ora şapte când s-a prezentat fi