Dacă vrei să urci pe creasta Călimanilor dinspre Valea Mureşului, te aşteaptă văi lungi şi multe ore de mers pe drumuri forestiere ce însoţesc afluenţii, iar după aceea cărări, prin păduri de conifere, spre golul alpin. Distanţele sunt apreciabil de mari, traseele de acces spre creastă având peste 20 km. De aceea cortul este indispensabil pentru parcurgerea integrală a crestei, chiar dacă ar putea intra în calcul o cazare la staţia meteorologică Reţitiş.
Lunca Bradului – Vf. Tihu
Cu ceva timp în urmă, am optat pentru abordarea crestei Călimanilor dinspre Lunca Bradului, spre Tihu. Vârful Tihu (1.799m) are o poziţie aparte în cadrul masivului. În primul rând este un vârf cu relief şi formă aparte, cu stâncării interesante, specifice pentru o zonă cu munţi vulcanici. Apoi, din Tihu, printr-o şa, se poate atinge creasta principală a Călimanilor în zona Gruiu (1.852m). De aici principala destinaţie este cel mai înalt vârf, Pietrosu (2.100m).
Traseul porneşte din Lunca Bradului, marcaj Cruce Galbenă, un traseu care te scoate teoretic pe creastă în 14 ore. Iniţial se urmăreşte Valea Fântânele pe drum forestier, după care se traversează o zonă de culme cu păşuni montane, apoi se intră în pădure. Atunci când am străbătut zona, împreună cu un prieten, înaintarea a devenit un chin, cam la 5-6 h de la plecare. Practic, o pădure întreagă era la pământ, din cauza vântului. Cu greu am ajuns la refugiul Tătaru (o construcţie de lemn) unde am şi înnoptat. Dimineaţa, în poiana de lângă refugiu, am constatat că mistreţii săpaseră toată zona. După poiană înaintarea a devenit imposibilă. La un moment dat eram prinşi între doborături, încât cu greu ne-am făcut loc. Escaladarea trunchiurilor de molid era un chin. Aşa că am renunţat la ieşirea spre Tihu şi am coborât la întâmplare spre Valea Tihului. După vreo 2 ore de coborâre prin doborături, iar mai apoi printr-o p