"Arta inmormantarilor este una din cele in care Partidul a excelat." Duminica trecuta s-au implinit cincizeci de ani de cand, in editia sa din 4 iunie 1956, The New York Times publica fragmente ale raportului secret prin care Hrusciov acuza cultul personalitatii si crimele lui Stalin. In aceeasi saptamana, la Londra, The Observer tiparea documentul in extenso. Sursa ce a pus la dispozitia presei faimosul document s-a aflat in conducerea de varf a Partidului Comunist Polonez.
Reactiile comunistilor occidentali fata de rechizitoriul intocmit de Hrusciov lui Stalin avea sa-i ofere lui Jean-Francois Revel un extrordinar prilej de evaluare a stadiului in care se aflau nu doar cateva partide comuniste ale lumii libere, dar si multi oameni pretins liberi. Una din comparatiile pe care autorul Tentatiei totalitare le face cu amuzament este cea intre Partidul Comunist Francez si Partidului Comunist Italian.
Palmiro Togliatti, pe ale carui maini Revel crede ca vede mai mult sange decat pe cele ale lui Maurice Thorez, are inteligenta de a nu se adauga corului ce declara drept un fals documentul prezentat de The New York Times si The Observer. Mai mult, nu foloseste paginile ziarului de partid, LâUnità , pentru a da un interviu, ci opteaza pentru un ziar necomunist ca Nuovi Argumenti, numarul pe mai-iunie 1956.
Partidul Comunist Francez neaga, pe de-o parte, autenticitatea raportului Hrusciov, iar, pe de alta parte, organizeaza cel de-al XIV-lea congres in timpul caruia, printr-o motiune, condamna cultul personalitatii. "Dar", noteaza Revel, "daca cineva ar fi intreabat cine a profitat de acest cult, nimeni nu ar fi avut curajul sa-i numeasca pe Maurice Thorez si pe a sa autoritara si vociferanta Jeannette Vermeersch".
Revel constata ca diferenta de stil in administrarea crizelor va continua dupa disparitia lui Togliatti si Thorez. In vreme ce urmas
