Cele doua traditionale Romanii se metamorfozeaza treptat intr-o Romanie competitiva si una necompetitiva. Daca numai a doua mai ramane pe aici, exista riscul ca, dupa 1 ianuarie 2007, Romania, ca proiect colectiv, sa paleasca si mai mult. De la Adrian Dinu Rachieru, care a inaugurat conceptul, la Adrian Nastase, care l-a inmormantat cu fast cand a pierdut alegerile, trecand prin cateva carti ale noastre, "cele doua Romanii" au devenit parte integranta a imaginii noastre despre tara si despre noi insine, in mare masura si cu ajutorul logicii electorale. Urbanul, votant al CDR, apoi al D.A., mult mai prosper si ceva mai educat, parea gata de Europa, in vreme ce ruralul se zbatea in dependenta si societatea de supravietuire. "Noi", oricine om fi fost, faceam desigur parte din Europa, din Vest, eram Romania buna, celalalta era Romania rea, needucata, batrana, securista, ceausista etc. Parea adevarat. Dar, chiar daca o fi fost, acest lucru e pe cale sa se schimbe. Cine incearca sa prezica in acest moment care sunt probabilitatile dupa care cineva va migra sau nu (temporar sau definitiv) din Romania dupa 2007 are diferite surprize, unele anuntate de tendinte din anii foarte recenti. Sanse mai mari ca un om sa-si ia traista in spinare si sa incerce sa-si refaca viata in Europa nu au oamenii mai educati, cum s-ar crede, sau cu calificari superioare, si nici cei din mediul urban. Dimpotriva, e mai probabil ca vor pleca oameni care au liceul la baza si calificari manuale (zidar, infirmiera) decat cei din aceeasi bransa, cu educatie mai buna (arhitecti, medici). Din rural se pleaca la fel de mult ca din urban. Doua elemente de baza prezic daca un om va pleca sau nu: nevoia care il impinge sa plece (diferenta dintre ce poate realiza aici si ce poate obtine acolo) si legaturile pe care le are deja (rude sau prieteni care sa-l ajute la gasirea unei ocupatii temporare sau definitiv