Scindări nocturne
Gândul doare
lipsit de cuvinte
noaptea hoţii de umbre
cutreieră parcul
urâtul cuprinde întreg
peisajul
cu maluri zdrobite
de frig
de la o vreme
şi pasărea tace
spre zori poposeşte la geam
cerşindu-mi un blid de lumină
mâine îi strig
dar vorbele nu se aud
muţenia neagră le înghite -
mi-e frică
Identitate
La marginea marginei
respiri aerul îngenuncheat
prea multe nuanţe se aprind
în lucruri obişnuite
le netezeşti cu nepăsarea deprinsă
de atunci
de când pasărea albă
ţi-a sărutat părul în zori
risipind ce mai lăsase somnul trucat
din visele tale copilăreşti
şi a dispărut apoi în văzduh
cu propria-ţi umbră
Matrice
Drumul pe care păşeam
se arcuia precum o şerpoaică
tălpile arse îmi erau
de atâtea zig-zaguri
singură păşeam
într-un fel de umbrare cleioase
o şi cât îmi doream
să ajung undeva
într-o casă de pildă
adică în acel romb alb
liniştit
unde mirosul absenţei
mântuie teama
Pragul de noapte
Cât de grăbit
timpul aleargă
înghiţite în pântecul orei
clipe de rosturi lipsite
o noapte ce nu e decât vampa
ce-şi scutură nurii trandafirii
prin ceruri de plâns
un prag sfidător
ascuţit
file de viaţă îngălbenite
de atâta purtare
Dor de nimeni
Prea multe paranteze de pus
de rescris
când fac inventarul unor de de mult
întâmplări
pastişă după o compoziţie dată
tuşa e nea
