Am urmarit, la fel ca orice microbist din tara asta, un campionat care se enunta cu totul altfel decat precedentele. Sunt doar un simplu microbist, nu un specialist al fenomenului fotbalistic, dar am sansa de a fi alaturi, zi de zi, de o excelenta echipa de jurnalisti sportivi, care traiesc si mananca fotbal pe paine.

Am observat pasiunile dezlantuite, atunci cand inca exista speranta accederii in Divizia A a "Sepcilor rosii" si deznadejdea si dezamagirea intiparite pe ochii si fetele a zeci, sute, mii si, poate, zeci de mii de suporteri ai Universitatii Cluj.

Am asistat la explozii de bucurie, la fantana din Avram Iancu, manifestari ale atasamentului clujenilor pentru echipele romanesti ajunse in fazele superioare ale Cupei UEFA, Steaua si Rapid, unde, inainte de a fi "stelisti" sau "rapidisti", majoritatea celor prezenti erau si "U"-isti din frageda pruncie.

Am cerut si am obtinut echidistanta, analiza impartiala si obiectivitate din partea celor care au dat viata celui mai bun supliment sportiv care apare pe piata clujeana.

Ne-am intrebat si apoi am incercat sa intelegem cati bani ar trebui, cati bani s-au obtinut, cati bani s-au folosit si cati bani s-au aruncat, in cele din urma, pe Apa Sambetei pentru ca, in continuare, o parte din microbistii Clujului sa vada fotbalul la aceeasi ora cu spectacolele de la Teatrul de Papusi.

Echipa de suflet a celor mai multi dintre clujeni a beneficiat, in acest campionat, de un buget care a depasit sumele alocate multora dintre echipele de prima divizie.

Si, ce s-a obtinut? O noua amanare, pentru a vedea un derby clujean in Divizia A? Sau, poate, s-a consolidat certitudinea ca, acolo unde nu exista un stapan (proprietar) clar si responsabil, nu vom avea niciodata nici succese, nici realizari