Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre oportunitatea implicării lui într-un proiect local, pe linie de sport, într-un oraş, Târgu Mureş, în care în acest domeniu poţi să aştepţi mult şi bine, sprijin de la autorităţi sau de la firme cu mare potenţial financiar. Păţit, omul şi-a promis că nu va investi bani, timp şi muncă în proiecte nesusţinute de restul oraşului. Totuşi, când vrei să faci lucruri frumoase pentru cei în mijlocul cărora trăieşti, e greu să stai pe margine, indiferent. Astfel, dacă vine cineva şi te ademeneşte cu promisiunea unui sprijin substanţial, nu mai e decât un pas până la scoaterea ta din neutralitate. A fost şi cazul celui despre care vorbeam. A primit o ofertă verbală pentru sprijinirea unui proiect important. L-am îndemnat la prudenţă, pentru că o serie de experienţe deloc onorante pentru cei implicaţi în ele, ne-au arătat că e nevoie de foarte mare grijă.

Circulă prin Târgu Mureş o modă, când e vorba de sprijinirea unor proiecte. Dacă acestea se bucură de mare popularitate, sponsorii şi autorităţile locale se înghesuie la ajutor. Dau declaraţii, îşi exprima dragostea şi totala disponibilitate pentru respectivul demers. Promit marea cu sarea. Totul e minunat până când trebuie să-şi ţină promisiunile, angajamentele. La prima nevoie de concretizare a ofertei şi promisiunii lor se întâmplă exact ce nu ar trebui. Invocând diferite pretexte, mulţi dintre cei care au pornit în cursă alături de tine te lasă baltă. Motivele invocate nu mai contează. Important este că rămas singur eşti copleşit de situaţie. Nu mai poţi face faţă competiţiei şi ajungi să te faci de râs. E inutil să explici publicului că ai ajuns aici din cauza unor oameni fără onoare. Până la urmă, cel care trebuie să-şi asume totul eşti tu. Iar publicul nu te iartă, indiferent de motive.

Florin MARCEL

Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre oportunitatea