Îtâlnirea erudiţiei cu angajamentul în viaţa publică este semnul distinctiv al unui intelectual veritabil. Pentru un autor capabil de o asemenea performanţă, scrisul devine o obligaţie morală faţă de semeni. Jürgen Habermas este recunoscut pe plan internaţional ca unul dintre cei mai importanţi filosofi implicaţi în soluţionarea problemelor teoretice şi practice cu care se confruntă societatea contemporană. Tot astfel, Andrei Marga, prin opera filosofică de primă mărime şi prin acţiunile de reformare a instituţiilor autohtone, este considerat corespondentul său în spaţiul românesc. Nu este deci întâmplătoare apariţia monografiei semnate de Andrei Marga, Filosofia lui Habermas (Editura Polirom, Colecţia "Collegium", Iaşi, 2006, pp. 518).
De fapt, cui i se adresează acest volum? În primul rând, cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale care vor să aibă o viziune globală asupra societăţii; mai apoi, intelectualilor dornici să cunoască cele mai reprezentative dezbateri teoretice ce s-au purtat în perioada postbelică; în cele din urmă, lectura ar fi utilă celor implicaţi în sfera publică, pentru a se raporta la cele mai puternice viziuni filosofice care călăuzesc luarea deciziilor în ţările occidentale.
Pe de o parte, monografia scrisă de Andrei Marga este o expunere clară şi cuprinzătoare, fără rest, a unei teorii de maximă complexitate asupra societăţii. Căci, aşa cum afirmă teoreticianul român, "pentru un filosof este crucial să-şi dovedească capacitatea de a prelua şi soluţiona într-un mod nou problemele cât mai multor domenii ale cunoaşterii şi ale acţiunii oamenilor. Filosofiile de referinţă sunt, de fapt, acele filosofii care şi-au confirmat această capacitate." (p. 400) Pe de altă parte, sunt aduse în prim-plan polemicile în care s-a angajat J. Habermas - fiind vorba de mai toţi marii gânditori contemporani -, oferindu-ni-se astfel o cheie de lect
