După megasuccesul de public şi de critică al romanului Cruciada copiilor (carte distinsă, printre altele, cu Premiul Cartea Anului, acordat de revista România literară şi Fundaţia Anonimul, şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Florina Ilis revine în librării cu ceea ce, la prima vedere, pare a fi o carte de vacanţă. Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit poate fi luat drept un roman de factură vag poliţistă, a cărui acţiune se petrece în climatul exotic şi super-tehnologizat al Japoniei zilelor noastre.

Exotismul extrem oriental îi fascinează pe autorii europeni nu de azi de ieri şi, de la Marguerite Duras la Amélie Nothomb, ţinuturile de la capătul lumii au devenit decorul încărcat de mister şi pitoresc al unor romane celebre. Şi în literatura română Claudia Golea este autoarea unui excelent roman - Planeta Tokyo - al adaptării unei tinere crescute în tradiţia culturală europeană (mai mult decît atît, în climatul tenebros al României din anii comunismului) la modul de viaţă japonez (din păcate, după acest roman foarte promiţător, Claudia Golea a naufragiat într-o literatură comercială cu miza plasată exclusiv pe viaţa de noapte, consum de droguri şi pornografie).

Ca şi Claudia Golea, Florina Ilis a trecut printr-o experienţă japoneză şi chiar a debutat cu o carte de haikuuri (Haiku şi caligrame, 2000). Romanul său este însă de cu totul altă factură decît Planeta Tokyo. Dacă la Claudia Golea, întreaga carte este o confesiune apăsat autobiografică, la Florina Ilis este vorba de confesiunile intersectate a patru personaje (la care se adaugă, al cincelea, un robot, că tot ne aflăm în ţara înaltei tehnologii), situate, la un moment dat, în acelaşi cerc erotico-profesional. Toate cele patru personaje ale cărţii (Darie, Lili, Kyiomi şi Ken) au propriile lor istorii, cu zonele lor de umbră şi de lumină. Experienţele trecutului modelează personalitatea