Cartierul bucurestean Giulesti sta la mana Naturii. Civilizatia vine o data cu soarele primaverii, iar in rest, vecini cu calea ferata, localnicilor le ramane doar trenul disperarii. Povestea tramvaiului din cartier, ale carui lucrari de modernizare au fost amanate un an din cauza inundatiilor, din punct de vedere oficial, este cel mai bun exemplu. SE LUCREAZA! Asa cum se vede, la capatul tramvaiului 44, lucrarile nici nu au inceput. Directorul RATB Gheorghe Aron sustine contrariul
Cartierul bucurestean Giulesti sta la mana Naturii. Civilizatia vine o data cu soarele primaverii, iar in rest, vecini cu calea ferata, localnicilor le ramane doar trenul disperarii. Povestea tramvaiului din cartier, ale carui lucrari de modernizare au fost amanate un an din cauza inundatiilor, din punct de vedere oficial, este cel mai bun exemplu.
Cartierul Giulesti este o "sera" metropolitana in care infloreste si se dezvolta arta injuraturilor temeinice. Fie ca joaca sau nu Rapidul, oamenii de aici au motive de a-si exersa talentul de a trimite la origini. Si o fac fara sa se gandeasca de doua ori, cu multa obida. Niciodata viata nu a fost usoara intre reteaua de cale ferata a Capitalei, padurea de blocuri a Crangasiului, campul cu maci al Sabareniului si depoul CFR 16 Februarie. O ploaie mai sanatoasa le baga localnicilor apa pana in dormitoare si ameninta sa scoata la suprafata oasele din Cimitirul Giulesti Sarbi, iar saracia nu se grabeste sa le iasa din case. Noroiul, nici atat.
LA CAPATUL VREMURILOR. "Mama lor de nesimtiti! Isi bat joc de noi, de parca am fi la capatul lumii", ne ofera cu verva nea Vasile Gherman un fragment plin de vitalitate din folclorul urban local. L-am intalnit intr-un colt de Bucuresti uitat inca de vremi. E capatul liniei de tramvai a cartierului, subiectul nostru. Omul duce o paine sub brat si nu se fereste sa intre cu noi in vorba p
