Laurenţiu Mihalcea poate spune că a văzut şi a trăit cam tot ce se putea într-o viaţă de om. Abandonat de părinţi la doar doi ani, Laurenţiu a crescut pe la casele de copii din Tulgheş, Bilbor şi Apalina "am avut jumătate de copilărie fericită şi jumătate plină de suferinţă. Eram bătuţi de cei mai mari, şifonaţi, cum spuneau ei, dar am reuşit să trec peste", ne mărturiseşte Laurenţiu. "Sufeream foarte mult că nu aveam mamă şi tată, dar am aflat cine sunt cu ajutorul preotului Gheorghe Lupea din Apalina".
Specializat în tapiţerie, Laurenţiu a avut mai multe meserii, "făceam mături pentru a plăti utilităţile, lumina, apa, gazul la fundaţia unde am stat un timp, apoi am fost şi la ambulanţă, am sortat mere, iar acum lucrez la o fabrică de cartoane". Reghinenii îl cunosc pe Laurenţiu ca pe "cel cu sirena". De mic copil, lui Laurenţiu îi plăcea "viaţa de ambulanţier", aşa cum o numeşte el, era prin preajmă mereu şi de atunci a încercat să aibă şi el o ambulanţă a lui, a reuşit cu ajutorul vocii şi al bicicletei pe care o conduce. "Am colaborat şi am relaţii foarte bune cu pompierii, mă deplasez la incendii, îi ajut, iar la ambulanţă lucrez după-masa ca voluntar". Medicii de la ambulanţă îl ajută, Laurenţiu a învăţat de la ei cum se face o resuscitare şi acordarea primului ajutor. Acum, cea mai mare dorinţă a lui este să lucreze ca brancardier "aştept să se elibereze un post de brancardier pentru că am promisiunea că sunt primul care va fi chemat", ne spune Laurenţiu, foarte entuziasmat de acest lucru. Deşi nu are studii în acest domeniu, Laurenţiu îşi doreşte să facă liceul seral, pentru a urma apoi cursurile de asistenţă medicală, liceul fiind obligatoriu. "Cu mama nu am mai păstrat legătura, chiar dacă am cunoscut-o anul trecut, nu am nevoie de ea, e prea târziu acum, m-a minţit de la început şi nu pot trece peste asta".
Alexandra PAŞCA
Laurenţiu Mi