Istoria primului Colocviu al Tinerilor Scriitori pe care l-a organizat USR, cu finanţare din partea Administraţiei Fondului Cultural Naţional, are o istorie simplă şi previzibilă. Ideea de a se organiza o astfel de întîlnire în cadrul căreia tinerii scriitori din toată ţara să se cunoască, să-şi citească, să-şi comenteze literatura, să discute împreună problemele literare care îi frămîntă şi să mai şi primească nişte burse de creaţie este, din capul locului, lăudabilă măcar prin faptul creării unui precedent. Iată că, după reviste şi edituri, o altă instituţie, şi-ncă una majoră, le acordă atenţie şi îi ia în serios. Prima chestiune previzibilă de aici vine, din faptul că acest colocviu a fost organizat tocmai de controversata USR. Or, trebuia ca cineva să dea curs retoricii negaţiei şi să spună că treaba asta e o porcărie. Era riscant şi ridicol să o facă un scriitor din vechile generaţii şi, cum întotdeauna se găsesc destui tineri radicali şi fără simţul ridicolului şi destul Internet să se exprime, Ionuţ Chiva şi Adrian Schiop au scris ce tot scriu de cîţiva ani: că USR e o instituţie stalinistă şi că încearcă să-şi spele păcatele. Dar cum, vorba lui Traian Ungureanu, critica la români nu înseamnă mare lucru din moment ce proiectează resentimentar un eşec care nu se doreşte evitat, ci, dimpotrivă, reconfirmat, colocviul avea toate şansele să iasă bine. Şi a ieşit. Aproximativ 50 de tineri scriitori veniţi din toată ţara s-au întîlnit, au citit, au discutat, s-au împrietenit şi, la final, chiar şi pesimiştii au recunoscut că organizatorii au făcut o treabă bună. Al doilea aspect previzibil.

Organizatorii au editat şi un volum colectiv în care o parte dintre participanţi au trimis texte pornind de la tema colocviului "Conştiinţa de sine a noii literaturi". Nu ştiu cine a ales această temă, ştiu însă că e atît de generală şi de ambiguă încît volumul nu avea cu