- Social - nr. 112 / 9 Iunie, 2006 Comunitatile satesti sunt, cum bine se cunoaste, ceva mai inchise decat cele urbane, acolo relatiile sociale sunt construite pe alte criterii, primatul avandu-l legaturile de rudenie. Acest fapt genereaza o sumedenie de mici conflicte, care, de cele mai multe ori, isi au radacinile in nemultumirile unora sau ale altora, legate, indeosebi, de averi. Nu este o noutate ca o palma de pamant ii poate conduce pe unii chiar la savarsirea unor infractiuni, unele din sfera criminalitatii, doar pentru ca varul X sau unchiul Z foloseste ceva mai mult teren decat are dreptul si ea, bucatica aceea de ogor nu i s-ar fi cuvenit, prin urmare, uzurpatorul trebuie pedepsit. Ce ne facem atunci cand aceste galceve sunt generate tocmai de cei care au temporar fraiele puterii in comune, incepand de la primari, viceprimari, secretari si obscuri functionari? In aceste situatii, asa cum usor este de constatat, combatantii nu se sfiiesc sa apeleze la toate mijloacele in cautarea propriului lor adevar. Dar cu ce pret? Fara indoiala ca in detrimentul proiectelor comunitare, mult mai importante si in beneficiul majoritatii populatiei dintr-o asezare. Manati si de unele rafuieli politice jalnice, unii primari, in loc sa caute solutii la gravele probleme cu care se confrunta comunitatea sateasca, se tot lupta cu fostii consateni care s-au aflat prin primarii, cautandu-le, in toate felurile, nod in papura, ba chiar ajungandu-se la reciproce amenintari spre deliciul altora. O lupta paguboasa pentru ca, acceptand faptul ca s-au produs si nereguli, sunt organe anume abilitate sa faca lumina sau sa puna piciorul in prag, asa ca " marile hotii", pe seama carora se tot bate moneda la sate, se dovedesc, pana la urma, mici gainarii, afaceri de "familie" care, acum produc batai de cap atat fostilor alesi de prin primarii cat si actualilor, acestia din urma pus