As vrea sa ma bucur de crearea posibilitatii calaririi unui cal. Aceasta este o fraza rostita de o doamna (ca altfel nu pot sa-i spun aici) in emisiunea "Schimb de mame", acum ceva timp. Ea voia sa spuna ca i-ar placea sa calareasca, dar pentru ca aparea la televizor si pentru ca voia sa fie si draguta, si interesanta, si elevata in acelasi timp, a formulat putin mai amplu.

Am mai intalnit un chelner cu fata de hot de masini, intr-un restaurant unde se aduna de obicei hotii de masini si dealerii de droguri, care a intrebat cu multa amabilitate: serviti masuta? Masuta???!!! O alta doamna, recitand reteta salatei dobrogene, s-a intrerupt atunci cand a ajuns la ingredientul marar, pentru a incerca sa afle cu multa deferenta, dar si cu un pic de ingrijorare: suportati mararul?!

De la suportati mararul si serviti masuta nu e decat un pas pana la conversatiile de plastic si mimica de latex care ne asteapta dupa ce vom deveni si noi ceva mai europeni. Zambetele de cretini, amabilitatea angro ca pentru handicapati, sentimentul obligatoriu ca traim intr-o lume minunata vor invada si ultimele oaze de normalitate in care gesturile si cuvintele exprima ceea ce sunt.

Observ cu spranceana ridicata cu cata bucurie trecem direct de la epoca de piatra la epoca de plastic.

Producatorii de legume particulari sunt mandri (am vazut reportaje entuziaste la televizor) ca obtin produse exact ca in UE, adica fix fara niciun gust. Adica o sa fim si noi la fel de anesteziati ca toate populatiile europene care cred ca normele sunt comestibile si ca majoritatea alimentelor trebuie ajutate sa aiba gust, pentru ca natura nu prea are posibilitati.

Uitati-va pe lista de ingrediente a iaurturilor naturale si o sa descoperiti ca mai toate contin lapte praf. Nu e trecuta si cantitatea de colagen, desigur, dar cine si-ar fi inchipuit ca specia