In Statele Unite, a te numi pe tine insuti "intelectual" e considerat a fi culmea pretiozitatii. E probabil numai o chestiune de semantica, din moment ce scholar (aprox. "savant"), thinker ("ginditor") sau professor ("profesor universitar") sint toate privite cu respect si chiar cu putina uimire. A lucra pentru un think tank (grup, organizatie de cercetatori, ginditori, care se apleaca in special asupra problemelor de politici sociale. lit: "tanc de gindire" - n.red.) e cit se poate de respectabil si chiar putin misterios. - La ce se gindesc ei oare?. Si atunci, de ce cuvintul "intelectual" in sine ii face pe oameni sa se fereasca de el, sa se uite strimb sau sa se intrebe de ce te crezi asa de destept?
Pe de alta parte, in engleza americana ne place sa folosim cuvintul respectiv pentru a defini stilul cuiva. O tipa intr-o fusta chic si cu ochelari de ultima ora e, vai!, atit de intelectuala, ba chiar sexy de nu se poate. Aspectul intelectual este unul dintre cele mai cautate cind vine vorba de stil personal. In fond si la urma urmei, nimeni nu vrea sa arate stupid. Un aer de inteligenta blazata este cel mai greu de obtinut, un look dintre cele mai intimidante si mai respectate.
Se pare ca "intelectual" folosit in mod abstract e, de fapt, problema. intilnirile tête-à-tête cu o persoana desteapta sint intotdeauna incitante si cele mai multe dintre asemenea persoane nu sint acuzate ca-si dau aere atita vreme cit nu se descriu pe sine drept "intelectuali". E-adevarat ca aveam adeseori tendinta de a confunda o "persoana foarte desteapta" cu "un intelectual", chiar daca cele doua sint, in fond, specii diferite. Persoana foarte desteapta poate sa aiba o pletora de cunostinte, dar ne-obtinute prin educatie formala. Intelectualul si-a antrenat mintea prin acumularea sistematica de cunoastinte si idei si poate sa le reorganizeze in argumente convingatoar