Preotii au iesit cu praporele si icoanele in strada. Trecatorii i-au huiduit. Publicul a aruncat in ei cu oua. Homosexualii si membrii altor minoritati sexuale din Romania mai au, in mod evident, de asteptat pina cind vor avea sansa sa traiasca intr-o tara civilizata si care ii accepta pentru ceea ce sint. Trist, dar, din pacate, adevarat, spectacolul pe care l-au oferit romanii la recent desfasurata parada a homosexualilor si transvestitilor din tara noastra a demonstrat ca, din punctul de vedere al mentalitatii, sintem in Evul Mediu. Nu intelegem de ce trebuie sa ii acceptam pe cei care sint diferiti de noi. Ne e bine in propria noastra piele si nu ne gindim de doua ori atunci cind vine vorba sa marginalizam, sa alungam dintre noi (conform unor statistici pe care Reuters le amintea zilele trecute, 60% dintre romani isi doresc ca homosexualii din Romania sa paraseasca tara), sau sa ii lapidam pe cei care nu sint ca noi. Toleranta, bunatatea si alte asemenea calitati pe care ni le atribuim noua insine ca popor si pe care ne-am dori atit de mult sa fie vazute de altii, se pare ca nu sint decit parte a unei imagini pe care ne-am format despre sine in lungi anii de intoleranta comunista. Lipsesc din aceasta imagine de sine persecutiile evreilor din timpul anilor de razboi, lipsesc crimele comise de soldatii romani in satele si orasele din Ukraina si Rusia, lipseste colaborarea frenetica cu noile autoritati comuniste de dupa razboi si “turnatul” chiaburilor care nu “colaborau” sau al membrilor “Sumanelor Negre”. Lipseste colaborarea cu Securitatea din timpul lui Ceausescu si sentimentele anti-maghiare sau anti-oricine-nu-e-roman din perioada imediat de dupa Revolutia din Decembrie. Ne e usor sa le uitam pe toate si sa ne scaldam intr-o edulcorata imagine de sine, purificata de noroiul in care ne-am scaldat cu bucurie in nenumarate rinduri ca popor si de mirosurile pestil