Pe 6 iunie a implinit venerabila vârsta de 92 de ani. Tanti Maria, cum o numesc localnicii, este cea mai in vârsta din comuna Perisor. A muncit toata viata alaturi de sotul sau pentru a-si creste cei opt copii pe care i-a dat Dumnezeu. Nu-i pare rau. Dimpotriva, Maria I. Balan se mândreste cu acest lucru si povesteste cu drag despre vremurile demult apuse. „Muma, asa era odinioara. Oamenii se nasteau si traiau cu frica lui Dumnezeu, nu-si omorau copiii la doftor ca acum. Face lumea unul si se vaieta ca nu mai poate. Asta e. Mie mi-a dat Domnul noua, dar unul mi-a murit. Era baiat. M-a consolat gândul ca trebuie sa-i cresc pe ceilalti opt. Si asa am facut“, povesteste tanti Maria. Se opreste, trage aer in piept si apoi continua... firul amintirilor. „Toata viata am muncit pentru a-i face pe ei oameni cu carte. Si am reusit. Pe toti i-am dat la scoala. Toti au ajuns oameni. Barbatul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, a fost om tare bun. Pâinea lui Dumnezeu. Muncea ziua la cariera de piatra pentru a face bani sa ne tina pe noi noua guri si noaptea scria poezii. Era si poet, Petre Balan, poate ati auzit de el...“. Tanti Maria se opreste din nou din povestit, se scuza politicos si spune: „Alegeam varza si tocam carnea pentru sarmale când ati venit dumneavoastra. Sarmalele sunt preferatele copiilor si m-am obisnuit sa le fac tot timpul. Nu stii când pica pe la mine... toti au masini si vin când nu te astepti si trebuie sa am sa le pun ceva pe masa. Faceam cu drag si pe vremuri, când nu auzise nimeni de masina de tocat, si tocam la mâna carnea, cu cutitul... maruntel, maruntel si tot ne placea sa facem sarmale. Acum ca ne-am modernizat este si mai usor“, spune batrâna. Se ridica incet de pe scaun, isi indreapta spatele incovoiat de anii batrânetii si paseste incet spre bucataria casei. Se uita la noi peste umar si spune: „Inainte, pe vremea mea, tineam post miercurea si