Traia in cartierul nostru, mai demult, un tâmplar; il chema Martinescu. Si acum, zona in care a locuit, desi e napadita de blocuri, este individualizata de localnici prin „la Martinescu“. Era un meserias bun si cinstit; de aceea, tovarasii i-au luat atelierul si l-au bagat in inchisoare. Martinescu avea o vorba, pe care o repeta in orice situatie: „las’ ca-i bine“. „Nea Martinescu, te-au batut in inchisoare?“ „Las’ ca-i bine“. Am inceput si eu sa accept sloganul lui nea Martinescu. Acum vreo doi ani am ales alta conducere a tarii si mi-am zis „las’ ca-i bine“. Presedintele s-a prezentat ca un Vlad Ţepes in varianta Sergiu Nicolaescu; dar neexistând suficiente tepe, acestea au fost inlocuite cu scobitori. Las’ ca-i bine. La Senat si la Camera au fost numiti oameni asupra carora pluteau unele suspiciuni; ca si asupra unor senatori si deputati. Las’ ca-i bine; sa vada cei care ar avea intentie sa comita unele lucruri mai putin curate ce-ar putea pati! Dar sa nu ne facem prea multe griji in privinta politicienilor; se manânca intre ei atât de constiincios, incât multi vor deceda din motive de intoxicatie cu substante alterate. Las’ ca o sa fie bine! Presa, care, desi cu moderatie si delicatete selectiva, a dezvaluit multe cazuri de coruptie, scapata de povara jignitoare a subventiilor de la stat, a devenit virulenta dintr-o data si ataca puterea; ceea ce n-a facut inainte. Las’ ca-i bine; parerea mea. Asa trebuie si au si destule motive s-o faca. Si ca lucrurile sa mearga in continuare bine, presa scrisa si vorbita, in mare parte, a fost acaparata de doi magnati, si ei suspectati de multe lucruri, cel putin neclare. Las’ ca-i bine. De-abia acum presa pe care o controleaza va putea analiza obiectiv suspiciunile ce planeaza asupra lor. Deja unul din mogulii presei a declarat ca, printre ziaristi, au ramas putine constiinte de cumparat. Si tot el i-a impartit pe judecatori